ERORILE MEDICALE SUNT MORTALE. ELE iNCLUD șI eRORILE dE mEDICAȚIE. cUM LE PREVENIM PE ACESTEA DIN URMĂ

Un studiu publicat ieri în BMJ arată că erorile medicale sunt a treia cauză de deces în Statele Unite, după bolile de inimă și cancer.

Autorii studiului consideră că această prevalență fruntașă ar trebui să facă erorile medicale una din prioritățile de cercetare și de alocare de resurse. Ceea ce nu se întâmplă. Până și să estimezi corect procentul de decese cauzate de erorile medicale este dificil, pentru că certificatele de deces din 117 țări, printre care și Statele Unite, folosesc Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD - International Classification of Diseases) pentru a alege cauza morții și pentru a stabili prioritățile sanitare (conform Organizației Mondiale a Sănătății). Iar erorile medicale nu sunt recunoscute în metodele standardizate care colectează statistici naționale, deoarece aceste metode sunt concepute pentru a maximiza veniturile instuțiilor sanitare, nu pentru a colecta statistici naționale legate de sănătate, conform lui Martin Makary, autorul studiului, profesor la Johns Hopkins University School of Medicine, Baltimore. 

Să recunoști că ai greșit e greu. Teama de pedeapsă sau de pierdere a stimei brelei face ca multe erori mai puțin grave să scape nedetectate sau neinvestigate. Îndemnul Cel fără de păcat (...) să arunce primul piatra (...). (Evanghelia după Ioan 8.7) arată însă cât e de important să ne facem fiecare un examen de conștiință și să admitem în primul rând că fiecare din noi greșeste. Acest pas făcut, suntem mai atenți la erori și le putem detecta, remedia sau preveni mai ușor. 

Sistemul medical actual este cel care îngreunează detectarea și corectarea erorilor. Și în ultimă instanță împiedică practicienii să învețe din greșelile făcute, ceea ce ar permite prevenirea altor erori. Povestea lui Brian Goldman este edificatoare în acest sens (pentru subtitrare în română, apăsați pe Subtitles și apoi selectați Română). Asta când nu vorbim de cazuri de altă natură, că tot e zilele astea vâlvă cu dezinfectantele diluate folosite în spitale...

To Err Is Human: Building Safer Health System este o analiză a sistemului medical american anterior anului 2000 și o propunere de remediere a lui. Soluția nu este să dăm vina pe oameni, ci să construim un sistem care să facă erorile mai puțin frecvente. 

Nu toate erorile medicale sunt mortale. Au însă consecințe măsurate în suferință umană și bani cheltuiți pentru spitalizări sau pierduți prin incapacitatea de a lucra. Și erorile medicale nu sunt doar operarea unui alt pacient sau punerea unui diagnostic greșit ci și folosirea neadecvată a medicamentelor.

Ce fac farmaciștii Medicamens în privința asta? Analiza comprehensivă a medicației făcută la Medicamens permite identificarea interacțiunilor medicamentoase periculoase, semnalarea folosirii medicamentelor contraindicate de anumite boli ale pacientului sau a unor doze nepotrivite. Prin consilierea oferită la  Medicamens, pacientul știe exact ce să facă și să nu facă când ia anumite medicamente și ce are de urmărit pentru a detecta precoce reacțiile adverse ale medicamentelor, care uneori sunt inevitabile.

La Medicamens credem că oamenii pot beneficia mai bine de medicamentele lor și rata de erori de medicație poate fi scăzută prin intervenția noastră.

UN LUP ÎN HAINE DE OAIE

 - ÎNDULCITORII SINTETICI NONCALORICI - 

Zaharină. Aspartam. Ciclamat. Se folosesc pentru că au gust dulce și nu au încărcătura calorică a zahărului (sucroza).  Persoanele cu diabet sau cu prediabet, cei supraponderali sau care țin cure de slăbire folosesc frecvent astfel de îndulcitori artificiali. Multe dintre alimentele și băuturile despre care se spune că sunt sugar-free capătă gustul dulce, plăcut și căutat de consumatori, cu ajutorul lor. De altfel sunt și catalogați ca E-uri, și dacă citești cu atenție etichetele multor alimente observi că sunt aproape peste tot.

Rezultate ale studiilor recente arată însă că acești îndulcitori pot fi nu de ajutor, nici inofensivi, ci de-a dreptul nocivi în exact problemele de sănătate pe care încearcă să le îndulcească.

Profesorul american David Johnson povestește despre rezultatele unui studiu desfășurat la Weizmann Institute of Science. Cercetătorii de aici au comparat șoareci care au primit îndulcitori sintetici noncalorici precum zaharină, aspartam sau sucraloză cu șoareci hrăniți cu hrană îndulcită cu zahăr sau glucoză.

Animalele care au primit îndulcitori sintetici au dezvoltat tulburări metabolice caracteristice diabetului (șoarecii au dezvoltat intoleranță la glucoză) și obezității. La acești șoareci, microbiomul (flora intestinală saprofită existentă la nivelul fiecărui organism viu) a fost afectat, cu scăderea numărului de Lactobacillus reuteri – bacterii bune, care ajută digestia și asimilarea nutrienților. În același timp, a crescut numărului bacteriilor din genul Bacteroides și din ordinul Clostridiales – bacterii rele, care pot deveni patogene.

Cercetătorii au administrat apoi antibiotice șoarecilor care dezvoltaseră intoleranță la glucoză; șoarecii și-au recăpătat toleranța normală la glucoză. Oamenii de știință au explicat aceasta prin faptul că antibioticele administrate au distrus bacteriile patogene favorizate nu se știe încă în ce fel de îndulcitori, cu restabilirea florei intestinale normale.

Pentru a aplica la om datele obținute în acest studiu pe șoareci, cercetătorii au urmărit efectele folosirii acestor îndulcitori la oameni. 381 de oameni fără diabet, al căror istoric alimentar era bine documentat, au fost analizați retrospectiv pentru a studia corelația dintre controlul glicemic și consumarea îndulcitorilor sintetici. Cei a căror dietă a inclus înducitori artificiali au prezentat creșteri ale nivelului hemoglobinei A1 glicate (parametru sugestiv pentru valorile crescute ale glicemiei, deci pentru diabet), scăderea toleranței la glucoză (prezentă în diabet), creșterea greutății corporale și a raportului talie-șold (caracteristice obezității).

În altă etapă a cercetării, doza maximă admisă de zaharină a fost inclusă în dieta a 7 adulți sănătoși. 4 din cei 7 au dezvoltat toleranță la glucoză și afectări ale microbiomului. Aceste modificări au fost reversibile atunci când cei 4 subiecți au încetat consumul de îndulcitori.

Pentru a pune clar în corelație modificările microbiomului cu modificările metabolice, probe de materii fecale au fost transplantate de la cei 7 participanți la studiu la soareci sănătoși. Șoarecii care au primit material tranplantat de la cei 4 subiecți care dezvoltaseră modificări metabolice în urma consumului de îndulcitori au suferit și ei tulburări similare, lucru interpretat ca dovadă a faptului că modificările de floră intestinală produc modificările metabolice.

Mecanismul exact prin care îndulcitorii sintetici noncalorici modifică flora intestinală nu este încă clar. Dar devine clar că folosirea lor ca substituent de zahăr și glucoză pentru a îmbunătăți controlul glicemic și a scădea tendința la obezitate are efecte inverse celor sperate.

Avem de asimilat aceste date pe care ni le aduce știința. Oamenii trebuie să fie educați pentru a înțelege că îndulcitorii sintetici pot fi lupi puși paznici la oi.

SURSA http://www.medscape.com/viewarticle/860431

foto http://flightofaphoenix.com/2015/03/14/the-wolf-in-sheeps-clothing/

PLANTELE MEDICINALE... NATURALE DECI SIGURE

Nu tot ce zboară se mănâncă. Sau nu tot ce am fost obișnuiți să credem se dovedește adevărat. Adevărat sau fals... de fapt e mai puțin important, mai important e ce e benefic pentru noi, ce ne face bine și ce ne face rău.

E larg răspândită credința, și la noi dar și în restul lumii, că remediile folosite tradițional sunt eficiente și sigure. Dar există plante folosite ca remedii de peste 2000 de ani, despre care știința ultimilor de ani arată că au în componență substanțe periculoase pentru om.

Mărul lupului, sau Aristolochia clematitis, este o plantă care crește și în regiunile dunărene. Este din vremuri vechi folosită ca remediu pentru diferite boli. 

În urmă cu vreo 20 de ani, o clinică din Belgia specializată în tratarea obezității a folosit ca diuretic un produs conținând o plantă înrudită Aristolochiei clematitis. Unii dintre cei cărora li s-a administrat acest supliment au dezvoltat probleme renale. S-a descoperit apoi că aceste plante conțin acid aristolochic, unul dintre cei mai puternici carcinogeni umani cunoscuți. 

Acidul aristolochic este responsabil de nefropatia endemică balcanică, o boală pe care o fac locuitorii acestui teritoriu care consumă pâine făcută din făină contaminată cu semințe de Aristolochia clematitis; formele severe se manifestă cu insuficiență renală. Taiwanul are cea mai mare incidență a cancerelor de tract urinar superior din lume, și cercetările recente arată că acidul aristolochic este unul din factorii cauzali majori. Și China are o situație similară. În ambele țări, se folosesc remedii conținând acid aristolochic despre care se crede că sunt benefice și sigure. 

Povestea de mai sus este un exemplu care contrazice opinia că remediile naturale sunt inofensive, opinie susținută de folosirea lor din vremuri îndepărtate. E adevărat că multe din efectele adverse au nevoie de mult timp până la instalare, cancerele nu apar peste noapte, dar acum știm despre unele din componentele remediilor naturale că nu sunt deloc lipsite de toxicitate, chiar dacă pe termen scurt așa pare.

E de aceea nevoie să ținem seama de ce ne pune la dispoziție știința și să reevaluăm unele din credințele noastre cele mai dragi. E important să avem acces la surse de informare credibile și actuale și să abandonăm o serie de prejudecăți. 

La Medicamens, citim înainte de a vorbi. 

foto http://creativesafetypublishing.com/occupational-carcinogens/

FOLOSIREA REGULATĂ DE OMEPRAZOL, ESOMEPRAZOL SAU PANTOPRAZOL ESTE ASOCIATĂ CREȘTERII RISCULUI DE APARIȚIE A DEMENȚELOR LA VÂRSTNICI

Omez, Nexium, Losec, Nolpaza, Controloc, Emanera, Helides, Dicarbocalm Control. Sună cunoscut? Sunt printre cele mai folosite medicamente pentru tratarea arsurilor din capul pieptului și pentru alte simptome provocate de excesul de acid produs de stomac. Astfel de medicamente se folosesc și pentru a proteja față de efectele iritante gastrice ale altor medicamente larg utilizate, antiinflamatoarele de exemplu.

Iată însă că încep să apară semne de întrebare legate de siguranța acestor medicamente, cunoscute sub numele de inhibitori de pompă de protoni (IPP), la folosirea îndelungată de către vârstnici. Un studiu a arătat că folosirea regulată a IPP de către vârstnici crește riscul de apariție a demenței de 1,4 ori, comparativ cu cei care nu iau regulat IPP-uri.

Studiul a analizat baza de date a celei mai mari case de asigurări de sănătate din Germania, incluzând 73.679 de pacienți peste 75 de ani, care nu aveau inițial demență. Pe parcursul studiului, între 2004 și 2011, 29.510 pacienți au fost diagnosticați cu cel puțin un tip de demență, confirmând faptul că vârtsnicii au un foarte mare risc de demență. 

Folosirea regulată a IPP a fost definită ca cel puțin o prescripție trimestrială conținând un IPP, pe parcursul a cel puțin 18 luni. Conform acestei definiții, 2.950 de pacienți din cei analizați au folosit regulat IPP-uri. În cadrul acestui grup rezultatele studiului au arătat un risc de apariției a demenței mai mare de 1,4 ori comparativ cu neutilizatorii de IPP-uri.

IPP-urile sunt printre cele mai prescrise medicamente la bătrâni, și asocierea dintre folosirea lor regulată și creșterea riscului oricum mare de apariție a demențelor arată cât este de importantă folosirea judicioasă a acestor medicamente. Mai ales că, așa cum declară unul dintre coautorii studiului, până la 70% dintre prescripțiile conținând IPP-uri pot fi neadecvate. 

Studiul nu stabilește legătura cauzală dintre IPP și demențe, pentru aceasta e nevoie de mai multe studii și mai multe dovezi. Atrage însă atenția asupra corelației dintre folosirea regulată a unor medicamente și creșterea riscului unor boli.

Exită o obișnuință a unor vârstnici care iau multe medicamente să ia și un medicament protector gastric. Recentele discuții despre IPP-uri poate că ar fi bine să conducă la folosirea acestora numai în situațiile în care într-adevăr e nevoie de ele, la reducerea duratei administrării sau la folosirea altor medicamente cu efect asemănător.

CE ÎNTREBĂRI SĂ PUI MEDICULUI ATUNCI CÂND RECOMANDĂ COPILULUI TĂU MEDICAMENTE

• Pentru ce e acest medicament? 
• Interacționează medicamentul prescris cu celelalte medicamente sau suplimente pe care le ia copilul meu?
• Cum se administrează medicamentul? Cât timp i-l dau?
• În cât timp își face efectul?
• Dacă simptomele dispar, pot să nu-i mai dau medicamentul?
• Ce se întâmplă dacă sar peste o doză?
• Ce efecte adverse pot apărea?
• Ce fac dacă apar reacții adverse?
• Poate afecta medicamentul performanțele școlare ale copilului?
• Ce efecte pe termen lung poate avea medicamentul asupra creșterii copilului?

ÎNTÂLNIRILE MEDICAMENS

MEDICAMENTE LUATE CU CAP PENTRU PĂRINȚI BINE INFORMAȚI

Vă invităm la un workshop în care vom dezbate ce înseamnă să administrăm medicamentele cu cap și cum luăm cele mai bune decizii legate de medicamente când este vorba de copiii noștri.

Întâlnirea are loc la Cărturești Verona, sâmbătă 21 noiembrie 2105, la ora 11.00.

Abordarea noastră este nouă și unică în România, pentru că se concentrează pe procesul decizional și pe dezvoltarea abilităților de selectare a informațiilor, într-o lume în care suntem tot mai asaltați de informații, uneori contradictorii, incomplete sau din surse pe care nu avem cum să le evaluăm.

Sprijinim părinții în rolul activ pe care îl joacă în îngrijirea sănătății copiilor și încurajăm dezbaterile, întrebările și împărtășirea experiențelor personale. 

• Cum ne raportăm la obligativitatea administrării unor vaccinuri?

• Cum putem lua o decizie informată, cea mai bună pentru copiii noștri?

• Cum ne asigurăm că medicamentele administrate copiilor noștri sunt eficiente și sigure?

Fie că este vorba despre vaccinuri, despre antibiotice sau antipiretice, dezbaterile sunt aprinse, pentru că nu este vorba numai despre medicamente, ci despre sănătatea copiilor noștri. Să administrezi copilului tău un medicament sau orice alt produs destinat îngrijirii sănătății implică o responsabilitate enormă. Avem nevoie de dovezi și argumente solide.  La finalul întâlnirii veți fi mai informați și mai siguri de alegerile pe care le faceți pentru cei mici.

CD Marineci, farmacist, vă va oferi un exemplu despre felul în care consultanța în Managementul Terapiei Medicamentoase vă poate fi utilă atunci când vă preocupă medicamentele pe care le luați, voi sau cei dragi vouă. Vaccinarea va fi subiectul pe care vom aplica discuția noastră în această zi.

Managementul Terapiei Medicamentoase este un instrument inovativ în Romania, un serviciu de consultanță care are ca scop optimizarea rezultatelor folosirii medicamentelor de către persoane individuale. Oferim în acest sens informații și recomandări.

Nu suntem finanțați de companii farmaceutice sau de alte entități juridice care au ca obiect vânzarea sau promovarea de produse pentru îngrijirea sănătății. Misiunea noastră este ghidarea utilizatorului de medicamente pentru o cât mai bună folosire a lor. 

De ce să participați?

• Vă veți informa și veți învăța cum să selectați surse credibile de informații despre medicamente

• Veți ști ce informații să oferiți medicului despre istoricul medical și al medicației copilului, pentru ca acesta să ia cele mai bune decizii terapeutice

• Veți ști ce întrebări să puneți medicului sau farmacistului despre medicația copilului

• Veți ști ce să urmăriți după ce administrați copilului un medicament

• Veți avea ocazia să vi se răspundă avizat la întrebările despre medicamentele copiilor

Unul dintre participanți va câștiga prin tragere la sorți o evaluare completă a medicației realizată de un consultant în Managementul Terapiei Medicamentoase.

Speaker: CD Marineci - farmacist primar, consultant în Managementul Terapiei Medicamentoase.

Numărul de locuri este limitat. Pentru rezervări, vă rugăm să ne contactați la 0758 559 257.

Probleme legate de medicamente

Definiție

O problemă legată de medicamente este orice eveniment nedorit experimentat de un pacient, care implică sau este suspectat să implice terapia medicamentoasă și care interferă cu atingerea obiectivelor terapiei. 

(Cipolle RJ, Strand LM, Morley PC. Pharmaceutical care practice: The  clinician’s guide, 2nd ed. New York, McGraw-Hill, 2004)

ROLUL MEDICULUI ȘI AL FARMACISTULUI E SĂ ÎL AJUTE PE BOLNAVUL CRONIC SĂ ÎȘI GESTIONEZE BOALA

Pacientul cronic petrece cu medicul sau cu farmacistul câteva ore pe an, dar cu boala sa trăiește 24 de ore din 24, 7 zile din 7. 

O ideea preconcepută deținută de medici și de farmaciști e că ei, cu instrumentele lor, controlează bolile cronice ale pacienților lor. De fapt, în cea mai mare parte a timpului, pacientul controlează tratamentul bolii sale. A crede altfel îi plasează pe medici și farmaciști pe poziții de autoritate, minimizează implicarea pacientului în procesul terapeutic și este o sursă majoră de neaderență  la tratament.

O cale mai bună către obținerea rezultatelor dorite este ca medicul și farmacistul să se poziționeze ca parteneri ai pacientului, ajutându-l pe acesta să își controleze boala. 

Farmacistul poate fi partenerul pacientului, oferindu-i acestuia, într-un mod accesibil și folositor, educație despre medicamente. Farmacistul poate să îl ajute pe pacient să deprindă noi obiceiuri care să îi îmbunătățească folosirea medicamentelor. Farmacistul poate să discute cu pacientul despre atitudinea acestuia față de medicamente și tratament pentru a vedea dacă nu cumva credințele pacientului interferă cu atingerea obiectivelor tratamentului.

Acordarea unei îngrijiri centrate pe pacient presupune exact recunoșterea priorității pe care o au nevoile, preferințele și valorile pacientului.

Este ceea ce facem la Medicamens.